FOLLOW US ON: follow us on facebookfollow us on youtubecontact usmobile version HU | RO | EN
tiff logo    
 
Final Cut
2014-07-06 09:20:00

Final cut al lui György Pálfi reprezintă un exerciţiu filmic și de cultură cinematografică. Un colaj cu scene din mai bine de 450 de filme sau serii TV. 30% maghiare, 40% americane, iar restul de prin toată lumea (cu precădere Asia şi Europa centrală şi de est). Structură îi e logică, dar nu diminuează din fascinaţia creată. Doar demontrează dragostea lui Pálfi pentru film şi tenacitatea de care a dat dovadă în procesul de creaţie a unei povești cât se poate de lină, din atât de mult material strâns. El ajunge să-și invite spectatorul la un soi de concurs pe formatul “cine găseşte cele mai multe referinţe cinematografice”.

Demersul în cauză începe cu actori celebri în filme celebre, ce se bărbieresc. Apoi, povestea prinde contur, alţi actori (sau tot aceiaşi) sunt suprinşi în exerciţiul funcţiunii: întâlniri cu personaje feminine, urmăriri, angoase, frici, momente relaxante, lucruri pe care trebuie să le rezolve ș.a.m.d. Totul se leagă de relația (de multe ori amoroasă) bărbat-femeie. Regizorul gândeşte foarte logic acest final cut şi include, prin urmare, experienţele umane cele mai întâlnite (şi plăcute), precum sexul, mâncatul, conexiuninea interumană, momentele de după o partidă de dragoste nebună și intensă. Sunt reacţii diverse, imaginate de scenarişti şi interpretare de actori după chipul şi asemănarea fiecăruia, în care investesc multă pasiune și trăiri personale (venite din acumulră și experiențe de viață distincte), care diferențiază acest act, de la un caz la celălalt. Totul pe un fond sonor care duce cu gândul spre alte filme: producţii clasice sau/şi cult, precum Odiseea spaţială (Kubrick) sau lucrările lui Kusturica, pline de muzica lui Goran Bregovic.

Există şi scene în care bărbaţi luptă între ei, se duelează, pentru diverse ţeluri, pentru a-şi impune superioritatea, dovedind şi întărind filonul animalic din care provenim; care ne e de fapt adevărata natură, cea pe care încercăm zilnic să o ținem sub control. Pe legământul cel mai înalt în concepția socială (căsătoria), trecem ușor către chestiuni mai relative, precum trecerea timpului, lumi paralele – dar e o falsă trecere, cu însușirea unei pauze, pentru că revenim iute la aspectul dinainte şi tot ce înseamnă el. Finalul, previzibil, dar rotund și binevenit, vorbeşte despre trecerea în neființă.

Într-o succesiune interminabilă de zile, pe modelul Groundhog Day (1999), ca să vin la rându-mi cu o referință inteligentă, Pálfi indică faptul că totul e reluat la nesfârșit, așa că revine oarecum la început (că vorbim de o zi, o viață sau o experiență).

Tocmai datorită acestei imprevizibilități – dar una controlată și asumată –, pelicula se diferențiază și transcende condiția unui simplu colaj. Șirul de evenimente logice și ruperea acestuia în momente cheie, transformă și ridică întreg procesul. Pe aceeași logică ilogică, dacă îmi permiteți jocul de cuvinte, se bazează regizorul în demersul lui. Timp în care ne permite să-i descoperim cineaștii preferaţi, tipul de cinematografie pe care o acceptă ca fiind cea de căpătâi şi cultura lui în acest domeniu. El chiar spunea: "We came from torrent, we go back to torrent." Se referea la faptul că aceste clipuri folosite sunt luate de pe diverse site-uri mai mult sau mai puțin legale, ceea ce îi încadrează filmul într-unul cu caracter educațional; versiunea gratuită chiar e atașată cărții cu iz academic, despre film, a lui Balázs Varga.

Ion Indolean

Filmul va proiectat duminică la ora 20 la Casa Artelor. Intrarea este liberă.